Diverse

Cum mi-am botezat papusa

               papusa-gotz-emily-1002452

Eu nu beau nici un fel de bautura.Nu mi-a placut,nu-mi place si cred ca,daca nu ma sclerozez si nu ma apuc de bautura la batranete,nici nu voi bea.Da,chiar asa,nici un fel de bautura ,nici bere macar…Am facut insa un lucru,zilele trecute,care m-a cam pus pe ganduri.Am cumparat o sticla de vermut.SI am cumparat-o nu pentru ca mi-a placut sticla,ci pentru ca mi s-a facut o pofta inexplicabila.Am pus sticla in caruciorul de cumparaturi cu un sentiment de vina ,dar si de placere.

  Acasa,cand am descarcat cumparaturile am avut un sentiment de deja-vu .Si mi-am adus aminte cum,acum foooarte multi ani (41 mai exact) am “organizat ” un botez .Mi-am botezat papusa ,pe care o chema tot Luminita.Era o papusa superba,adusa din Franta,avea par blond si  ochi albastri.Si,pentru ca avea cheita si ,daca intorceai de cheie vorbea,cu o voce draguta de copil.Vorbea in franceza,dar toata lumea intelegea cuvantul “maman”.Am considerat ca papusa ajunsese la varsta potrivita de a fi botezata si ,in ignoranta mea,am fost si “mama” si nasa si am condus ceremonia.A,sa nu uit,tot eu am fost proprietara “localului” ( o patura de lana adusa din strainatate ,care avea un imprimeu care imi placea tare de tot),tot eu am fost “chef” si ospatar.

  Pentru ca trebuia un meniu ,pentru ca am avut invitati toti copii cu care ma jucam de-obicei in curtea blocului,am  luat oala cu sarmale pe care o aveam in frigide,doua paini si ,piesa de rezistenta : o sticla de vermut pe care o avea mama  “pentru musafiri”.Dupa o “slujba” scurta,de,eram novice,am botezat papusa,am imbracat-o cu rochita ei de gala (papusa avea o garderoba impresionanta,deci e clar ca era atractia cartierului) si am “culcat-o”.De,era prea mica sa stea la petrecere…

Dupa ce am invitat musafirii la ospat si am atacat ca o hoarda de tatari oala cu sarmale a mamei (am avut grija sa le dau invitatilor si cate 2 felii de paine ca sa nu li se aplece  de la sarmalele cam sleite (erau luate direct din frigider) si ne-am delectat apoi cu vermutul mamei.S-a baut din acelasi pahar,nu ca nu aveam destule pahare in casa ,ci pentru ca a foost prea greu pentru mine,un copil de 8 ani,sa car 3 etaje toate cele trebuincioase pentru un botez reusit.Paharul a facut inconjurul “onorabilei ” adunari,de multe ori,nici nu mai tin minte si a fost umplut cu mare atentie ori de cate ori a fost nevoie.Rezultatul a fost incredibil de amuzant.Toti musafirii ,chiar si eu,ne-am imbatat crita.Curtea blocului s-a umplut de zarva mare,ce daca eram copii,ne comportam ca niste betivi maturi si ,mai presus,adevarati.Se radea fara motiv,se striga in gura mare,multi au inceput sa se certe intre ei,strigand cuvintele,spre deznadejdea unor vecine in varsta care ne admonestau tot timpul ca facem galagie.

Va recomandam : alphagammaphi

 Parintii invitatilor au inceput sa vuna de la servici si au venit sa-si ia “betivii ” acasa.Am si acum in minte imaginea unui baietel de 5 ani care se clatina pe picioare si isi dojenea parintii ca nu-l mai lasa la ” petrecere”.

 A venit si mama sa ma ia acasa si ,normal,a avut socul vietii ei : si-a gasit oala cu sarmale aproape goala,stcla de vermut golita si  si-a gasit copilul beat crita.

 Nu s-a intamplat nimic rau,dupa un dus si un somn bun,si-a revenit toata lumea ,

Asa s-a petrecut prima betie (si ultima) din viata mea,lucru rau in sine,dar care-mi trezeste amintiri frumoase…

                                                

One Comment

Comments are closed.